Comert cu amanuntul si comert cu ridicata: diferente contabile, legislative si de profitabilitate

Comerțul, fie că este cu amănuntul ori cu ridicata, este sectorul care domină economia românească. Tot mai mulți antreprenori au fost interesați să dezvolte afaceri în această sferă, iar trendul se va menține ascendent și în următorii ani. La baza acestuia, evident, stă consumul, iar apetitul pentru cumpărături al românilor a crescut semnificativ chiar și în noul context pandemic. 

Dezbatem în continuare cele două concepte - comerț cu amănuntul și comerț cu ridicata – punând accent pe diferențele contabile, legislative și de profitabilitate. 

Ce presupune comerțul cu amănuntul? 

Comerțul cu amănuntul/de detail este activitatea desfășurată de comercianții care vând produse direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora, după cum stabilește  Ordonanța nr. 99/2000. Firmele care desfășoară comerț în cantități mici au ca obiectiv să satisfacă cererea stabilită în cadrul unui lanț de aprovizionare. 

Alegerea celei mai potrivite metode pentru determinarea costului, dar și în vederea descărcării gestiunii de mărfuri vândute, depinde atât specificul activității (producție ori comerț), cât și de volumul și gradul de detaliere al mărfurilor tranzacționate. 

În cazul comerțului cu amănuntul poate fi utilizată metoda prețului cu amănuntul, denumită și metoda global-valorică, pentru a determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. Aceasta nu poate fi folosită pentru orice fel de stocuri, ci doar pentru mărfuri și ambalaje. De regulă, aceasta este utilizată pentru produse care sunt asemănătoare, care pot fi agregate și contabilizate doar valoric. În timp ce gestiunea cantitativ-valorică poate fi utilizată pentru orice fel de tip de stocuri (obiecte de inventar, materii prime, consumabile, mărfuri, produse finite etc.). 

Pe scurt, principala diferență dintre cele două metode constă în faptul că metoda global-valorica poate fi folosită doar în comerțul cu amănuntul, iar cea cantitativ-valorică poate fi utilizată pentru orice tip de comerț, inclusiv cel cu amănuntul.

Metoda cantitativ-valorică constă într-o evidența mai detaliată. Pentru fiecare produs exista fișe de magazie unde sunt trecute cantitățile, precum și prețul de intrare și valoare pentru ieșire. 

Este important de reținut că metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor și a activelor fungibile de la un exercițiu financiar la altul. Evidența la pret de vânzare cu amănuntul nu este obligatorie, ci opțională. Firma poate să țină evidență și la preț de achiziție, chiar dacă aceasta desfășoară activități de comerț cu amănuntul. 

Ce reprezintă comerțul cu ridicata? 

Comerțul cu ridicata/de gros este activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi, conform art. 4 din OG. nr. 99/2000 privind comercializarea serviciilor şi produselor de piaţă. 

Cu alte cuvinte, firmele care desfășoară comerț în cantități mari joacă rolul de intermediari între producători și comercianții cu amănuntul. Aceste întreprinderi trebuie să aibă o acoperire financiară mare. Intermediarul cu ridicata nu numai că trebuie să dispună de fonduri proprii, dar trebuie să aibă și capacitatea de a contracta credite bancare pe termene mai mari. Astfel își poate acoperi plăţile către producţie şi cheltuielile suplimentare de depozitare şi stocare. 

Unul dintre principalele avantaje ale comerțului cu ridicată este că permite comercianților cu amănuntul să facă achiziții cu prețuri mai mici. Mai mult de atât, firmele care fac comerț cu ridicată suportă costurile transportului mărfii, acordă credite și își asumă anumite pierderi. 

Comerț cu amănuntul și comerț cu ridicata în aceeași structură de vânzare

Specialiștii atrag atenția asupra exercitării activității de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare/suprafață de vânzare. 

Potrivit art. 73, pct. 22 din OG 99/2000, exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, se pedepsește cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități.

Conform prevederilor art. 74, sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează.

Pentru desfășurarea ambelor activități la aceeași adresă este recomandat ca societatea să delimiteze distinct suprafețele și să asigure circuite comerciale separate pentru accesul clienților, expunerea și vânzarea mărfurilor, încasarea mărfurilor și eliberarea de bonuri fiscale în cazul vânzărilor cu amănuntul. Mai mult de atât, și gestiunea mărfurilor trebuie organizată separat, respectiv gestiune cu ridicata pentru zona en gros și gestiune cu amănuntul pentru magazin. Pentru încasările în numerar de la persoanele fizice există obligația utilizării unei case de marcat și a emiterii bonului fiscal. 

Pentru o gestionare mai facilă a operațiunilor financiare, contabile și de vânzări, mizați pe un program de gestiune de tip ERP.